Imi este mila de copiii orfani sau de cei care duc o viata plina de mizerie si griji. Copii fara copilarie, care s-au maturizat mult prea repede, care isi vad existenta fara vreun rost pe acest pamant, pentru ca sunt inconjurati de suferinta. Copilaria este una dintre cele mai frumoase perioade; cel putin asa a fost pentru mine si cred ca asa ar trebui sa fie pentru orice copil.
Dorinta mea este ca in viitor sa adopt un copil orfan. Nu este vina lor pentru situatia si problemele parintilor, nu au ales ei familia in care sa se nasca, umerii lor micuti nu trebuie sa fie impovarati de grijile adultilor.
Cand mi-am exprimat dorinta de a adopta un copil, o persoana care era de fata mi-a raspuns ca nu este de datoria mea sa indrept greselile cuiva si sa ii cresc „plozii”. Nu fac acest lucru gandindu-ma la neglijenta parintilor si copilul nu este o greseala, desi nu a fost dorit. Pe parcursul vacantelor am avut grija de un astfel de micut, care pana la varsta de cinci ani experimentase atata duerere si suferinta. Frapant era faptul ca inima lui era inundata de iubire si bucurie. Copiii sunt atat de valorosi si merita iubiti, indiferent de circumstantele in care au fost adusi in aceasta lume. Pana la urma ei reprezinta viitorul Romaniei. Nu trebuie abandonati si lasati sa creasca in grija strazii.
Cred ca este vremea sa ne asumam responsabilitatea, desi nu toti au posibilitatea de a adopta un copil. Insa, haideti sa intindem o mana de ajutor celor napastuiti ai societatii, chiar si parintilor care isi arunca odraslele in strada. Haideti sa fim uniti si sa ii ajutam pentru ca sa impedicam o astfel de crima…sa nu stam nepasatori, pentru ca devenim complici.
Dorinta mea este ca in viitor sa adopt un copil orfan. Nu este vina lor pentru situatia si problemele parintilor, nu au ales ei familia in care sa se nasca, umerii lor micuti nu trebuie sa fie impovarati de grijile adultilor.
Cand mi-am exprimat dorinta de a adopta un copil, o persoana care era de fata mi-a raspuns ca nu este de datoria mea sa indrept greselile cuiva si sa ii cresc „plozii”. Nu fac acest lucru gandindu-ma la neglijenta parintilor si copilul nu este o greseala, desi nu a fost dorit. Pe parcursul vacantelor am avut grija de un astfel de micut, care pana la varsta de cinci ani experimentase atata duerere si suferinta. Frapant era faptul ca inima lui era inundata de iubire si bucurie. Copiii sunt atat de valorosi si merita iubiti, indiferent de circumstantele in care au fost adusi in aceasta lume. Pana la urma ei reprezinta viitorul Romaniei. Nu trebuie abandonati si lasati sa creasca in grija strazii.
Cred ca este vremea sa ne asumam responsabilitatea, desi nu toti au posibilitatea de a adopta un copil. Insa, haideti sa intindem o mana de ajutor celor napastuiti ai societatii, chiar si parintilor care isi arunca odraslele in strada. Haideti sa fim uniti si sa ii ajutam pentru ca sa impedicam o astfel de crima…sa nu stam nepasatori, pentru ca devenim complici.
No comments:
Post a Comment