Echipati-va masina pentru iarna

Se pare ca iarna si-a intrat in drepturi si ca nu are de gand sa plece prea curand. Zapada poate da insa mari batai de cap conducatorilor auto care nu se pregatesc din timp cu toate piesele necesare pentru a circula fara dificultati pe un carosabil de iarna.

Drumurile nu sunt intotdeauna curatate asadar soferii trebuie sa fie in permanenta atenti la starea vremii, iar cand se anunta zile cu ninsoare din abundenta atunci este bine sa va echipati masina corespunzator. Fie ca mergeti la serviciu, fie ca planuiti iesiri pentru weekend sau pur si simplu deplasari in afara orasului atunci cu siguranta aveti nevoie de anvelope de iarna.

Trebuie neaparat sa dati o raita prin magazinele cu piese auto sau sa accesati un magazin piese auto pe internet. Va puteti achizitiona piese auto din mediul virtual la preturi cu mult mai mici decat preturile din magazinele clasice si deasemenea veti putea beneficia de reduceri sau oferte promotionale pentru transport.

Dintr-un magazin piese auto, pentru a va pregati cum se cuvine pentru drumurile de iarna, va puteti achizitiona si lanturi, sacusori cu nisip sau alte piese de care aveti dumneavoastra nevoie pentru a va asigura ca veti circula in conditii normale.

Bineinteles ca este indicat sa mergeti macar o data la doua luni sa-i faceti masinii o revizie. Astfel veti putea detecta anumite defectiuni ale vechilor piese si le veti putea inlocui. Nu uitati si de interiorul masinii. Achizitionati-va produse cosmetice auto pentru curatare sau accesorii auto precum DVD-uri, radio si chiar televizoare portabile pentru confortul dumneavoastra in timp ce conduceti.

Masina are in permanenta nevoie de intretinere, iar acum, in anotimpul frigului, trebuie sa aveti de doua ori mai multa grija de ea. Vizitati magazinul nostru auto online, MotorCarsAuto.ro si cumparati-va toate piesele de care aveti nevoie deoarece veti economisi atat timp cat si bani!

Angoase constante, absurde.

Poate că e just să spui că tiranii moderni s-au inspirat, arhitectural, de la monumentalismul Romei antice. Totuşi Napoleon, Hitler, Stalin, Ceauşescu nu şi-au luat modelele de bulevarde din Roma, care era un oraş cu străzi mici şi clădiri înghesuite. Obsesia bulevardelor largi, a pieţelor imense, pe scurt obsesia liniei drepte nu e romană ci modernă, de la Ludovic XIV sau Haussmann. Ideea asta de a pune o riglă pe hartă, a trasa o linie dreaptă şi a dărâma tot ce întâlneşte în cale n-a cuprins toate capitalele, ci doar pe acelea care au cunoscut autoritarisme sau tiranii absolute. (Londra e un oraş fără linii drepte.) Monumentalul şi geometriile largi sunt contribuţia patologiei maniacale la modernitate.
       (Dar New Yorkul. Caroiajul e oare democratic sau o patologie a ordinii cu substrat totalitar.)

       Rapiditatea cu care mint americanii, simpatic şi continuu.

      Model de casă (american?).

       D.P.: ‘Am pierdut spaţiul public’.

       Proust şi Freud, contemporani, nu citesc nici un rând unul despre celălalt. Totuşi au amândoi aceeaşi intuiţie a memoriei involuntare ca voyeurism. Te întrebi dacă ideile nu sunt stihii latente în spiritul timpului; ‘autorii’ lor, bieţi receptori inconştienţi, improvizând modal, fără merite clare.

       Cine se duce în India e interesat de trecutul religios, şi absolut deloc de India de azi. Africa, Tibetul – alte locuri unde mergi să vezi orice altceva decât ‘oraşe’, străzi, antene de televiziune. – Locurile ar face bine să îngheţe în timp pentru noi. Iar nefericiţii de acolo, care au avut prostul gust să se dezvolte, să se clintească, oarecum, între timp, ei bine…

       Exersat de multă vreme într-un fel de praxis raţional al resemnării. Acceptat ca adevăruri fundamentale cele două constaturi universale izvorâte din certitudinea raţională: contingenţa radicală a lumii şi finitudinea ei. Nimic nu se întâmplă în urma unei necesităţi oarecare; în plus, totul se îndreaptă spre sfârşit. Foarte bine. Adevăruri simple, moral apăsătoare. Conducând până la urmă, mai degrabă mai devreme decât mai târziu, la două atitudini constante: interdicţia indignării în faţa fenomenelor, şi depăşirea moralei. Nu-ţi oferă însă o soluţie de viaţă. Chiar planurile mai elaborate şi pe un termen mediu sunt, în condiţiile acestea, aleatorii. Pluteşti. Ai lăsat în urmă indignarea, dar n-ai dobândit nimic în afara unei oarecare, suspecte, serenităţi.
       Şi totuşi, aceste angoase constante, absurde.

Dimpotrivă

Probabil că în mai toată presa se vor face astfel de dosare sau de suplimente (pdf , pp. 26-45), dar sunt lucruri care nu contează decât pentru public. Importantă e voga anglo-saxonă, şi în special americană, pe care o va avea dosarul. Dacă se va deschide o breşă academică (pentru prima dată critica nu e internă, datorată vreunei ‘invidii’ concurente, ci exterioară, analitică, conceptuală) şi se vor infera oficial studii în consecinţă, psihanaliza se poate compromite epistemologic (stătea sub o interdicţie morală) şi poate fi izolată la o practică paliativă privată, ceea ce echivalează cu o lichidare de prestigiu şi deopotrivă de mister. E adevăratul pericol reprezentat de cartea lui Onfray, care a ‘oficializat’ critica deschizând calea regală a analiticii conceptuale. (Psihanaliza e azi un munte încremenit în alb înainte de avalanşă, cea mai infimă mişcare la vârf poate declanşa totul; Roudinesco a simţit-o imediat, trimiţând la toate ziarele şi universităţile mari proteste şi vindicaţii politico-morale, într-o agitaţie patetică în faţa ameninţării. Dimpotrivă, avalanşa trebuie lăsată, spre a vedea ce rămâne din munte.) Preluarea criticii fundamentelor, pentru prima oară, în regim analitic echivalează fie cu o salvare şi o onorabilizare finală, fie, treptat, cu o piatră de mormânt.

Conceptul de neutralitate

Conceptul de neutralitate: e întotdeauna moral să fii neutru? Cred că e moral. Nu neutru, ci binevoitor-nepăsător: nu importă cine se bate cu cine, amatorii perverşi de război sunt imbecili, un naţionalist e un câine. Dar poţi fi neutru când un nazist extermină un evreu. Poţi fi o Elveţie. Cred că nu. Cred că e o laşitate sub-existenţială să fii o Elveţie când lângă tine se extermină (şi în plus, când evreii care vor să se adăpostească sunt refuzaţi). Prin urmare există momente când neutralitatea e nedemnă. E deci modulară, în majoritatea cazurilor e bună, în câteva nu. Dar atunci, vei pleca la război, sacrificându-ţi ţara, viaţa, viaţa copiilor tăi – da, trebuie să-i vezi într-o proiecţie, zăcând într-o baltă de sânge cu capetele strivite după un bombardament – pentru că nu poţi vedea un evreu exterminat? La un moment dat trebuie să-ţi pui întrebarea. Dacă pleci la război, riscând asta, eşti smintit. Dacă rămâi neutru, eşti un ticălos. Neutralitatea pare să fie testul-hârtie de turnesol al ticăloşiei. Dar şi testul-hârtie de turnesol al nebuniei şi stupidităţii. Nu-ţi mai rămâne, după ce faci războiul ăsta, acest ultim război – evident -, decât să desfiinţezi ţările, graniţele, rasele, să-i acuplezi pe toţi cu toţi până vom fi nişte corcituri sublime şi vom vorbi o singură limbă, poate aşa dispare în fine, din real, dualitatea neutralităţii. Dar şi atunci va izbucni din senin războiul civil.
       Indiferent de lume, va fi o nenorocită de Elveţie în ea. O splendoare de Elveţie civilizată, curată şi dezinfectată până în ultima staţiune de munte.