Cald…cald…cald!!!

Monotonie. Every day,same shit…it`s all about…the weather! Da frate! Cum sa te mai plimbi pe bulevard,sa mai iesi la o terasa cu prietenii…sa mai alergi cateva ture?! Abia reusesc sa ajung pana la piata! E cald in pana mea!!! E foarte cald… Devine frustrant! Ma indop cu lichide si ma simt ca o floare fara apa. Ma ofilesc. Cobor la magazin in plina zi si la nici 2 pasi facuti inafara scarii de bloc, simt cum papucii mi se lipesc de asfalt.
Nu stiu cum sa ma mai camuflez in camera,stau cu orele in dus,beau apa-litru dupa litru si degeaba…
E trecut de ora 19 si aerul este aproape irespirabil. Ma pregatesc de un al 4-lea dus pe ziua de azi si in momentul asta dau pe gat un alt pahar cu apa.
Saream azi de fericire cand am vazut ca si-au facut aparitia cativa norisori … dar mi-a trecut relativ repede pentru ca soarele a revenit in forta la nici 15 minute. Personal… mi-am bagat ceva in ea de vreme! .. pacat ca e iarna si ieri a nins :P

It`s ok…I`m ok!

Desi initial,blogul acesta s-a nascut din dorinta de a ma exterioriza…de la o vreme mi s-a cam luat de relatat/aberat pe marginea unor subiecte ce ma vizeaza in mod direct. Evenimente au fost multe…insa…
Am preferat sa nu le mai acord atata importanta. Si de aici intervine monotonia pe Ashes Of Love
Am renuntat la unele din vechile obiceiuri si am adoptat altele in schimb. Am dat uitarii replici,iar altele inca imi rasuna in minte si parca azi prind sens : “Alexandra,nu-ntelegi…
Eiiii,nu-ntelegeam. Nu-mi dadeam silinta. Si am pierdut. Si-am luat-o de la capat. Si cad … si-o sa ma ridic ori de cate ori va fi nevoie.
Voi sfarsi intr-o nota optimista de fiecare data,fie ca inchei un capitol,fie ca trag linie la jumatatea capitolului ca sa respir putin…si sa-mi revizuiesc notitele.
Privesc in jur si totul mi se pare anost.  Aceleasi fete incruntate,disperate din diverse motive,ce afiseaza uneori un zambet fals,in spatele caruia se-ascund frustrari si lacrimi…Oameni pe langa care se scurge timpul ireversibil…si nu pot impiedica in vreun fel acest lucru… si eu fac parte din ei…
Probabil,asta ma deprima cel mai mult…ca nu pot opri timpul in loc,sau, ca nu il pot face sa treaca mai repede cand e cazul…
In rest…o sa fie bine!