Forfota

Probabil ca statul in Gradina Edenului era destul de plictisitor daca omul a incercat iesirea din monotonie, gustind pe ascuns din „fructul cunosterii”, singurul fruct interzis de Creator dintre toate fructele de acolo, care, pesemne, nu erau putine, nici greu de cules. Asa se intimpla si cind stai prea mult in casa sau intr-un loc caldut, fara nicio grija, incepi sa te gindesti la tot felul de prostii, care nu ti-au trecut niciodata prin minte (ce-o fi fost incapul lui Adam in ziua aceea fatidica, e greu de spus!), sfirsind prin a comite lucruri regretabile, ireparabile uneori. Iesitul afara, pe strazi, in cautarea fericirii pierdute, pare sa fie singura solutia salvatoare, unde omul are deplina libertate sa se miste, sa caute, sa cumpere, sa faca tot ce-i trece prin cap, sa fie fericit, sa aiba, in sfirsit, sentimentul implinirii sale. Zilnic strazile colcaiesc de oameni, femei, barbati, copii, de toate virstele si categoriile, plimbindu-se, cumparind diverse lucruri, discutind, impartasindu-si opiniile, experientele traite, temerile, intr-un cuvint, socializind, inlaturind zidul acela de gheata, stralucitoare, aparut precum un Eden intre ei.