Sfarsit si inceput continuu

Desi e stupid, oricat de mult as incerca sa mai am si scapari, imi place sa fiu om si mi-as dori sa fiu simplu. asta am facut de cateva zile incoace, pana m-a apucat o panica tarzie, la miez de noapte care mi-a soptit: "esti nebuna??? tu nu stii sa traiesti asa ca ei!". si mi-am dat seama ca da, sunt proasta cateodata si-mi place al naibii de mult treaba asta. dar ma plictisesc destul de repede, ma plictisesc destul de repede sa traiesc ca altii.

Ma plictisesc sa ies in baruri, sa ma imbat si sa stric banii pe lucruri inutile, ma plictisesc sa ajung acasa cu cate unu' agatat aiurea care nici macar emotii nu-mi provoaca, doar l-am luat de dragu' de a-i face pe plac, si cand sa pasim pragul i-am inchis usa in nas. apoi am strigat zambind PENTRU CA POT! ma plictisesc sa ma trezesc dimineata si sa sa ma culc inainte de ora 1 noaptea, pentru sa nu e in firea mea sa dorm dupa program, nu-mi place sa pierd timpul dormind.

Ma plictisesc sa socializez cu oamenii pentru ca oricum parca nu-mi provoaca nimeni niciun schimb de energii, toata lumea e seaca, nimeni nu mai are ceva special, finut, care sa te atraga. stau cu ei de plictiseala, ca sa ma plictisesc cu motiv, si tot timpul ma ridic de la masa cu o replica pe masura si plec fara sa-mi iau la revedere. pentru ca ma plictisesc....

Ma plictisesc sa citesc, pentru ca simt ca deja stiu totul si nimic nu-mi spune, nu-mi mai arata vreun orizont distinct, toate sunt la fel doar ca ajungi la ele prin cai diferite. cuvintele sunt identice, doar aranjarea lor in pagina diferita.

Ma plictisesc repede de muzica, pentru ca oricum si asta e facuta dupa un tipar si ma seaca ritmurile stranii, care ma tin in extaz pentru cateva clipe mute si apoi ma trantesc cu iuteala la pamant. ma plictisesc de patul din chiria noua, dar niciodata de asternuturile pe care le am de ani de zile si nici de Ivan, pentru ca el e unicat pentru un om unic, asa ca mine.
 
Ma plictisesc de aerul asta apasat din jurul meu si de aceleasi idei care-mi zboara prin minte, pentru ca nici macar ele nu mai au puterea sa fie irepetabile. ma plictisesc de iubirea de-o zi si apoi imi bag tot, devin un balon plin de nevroza, imi iau delir cateva clipe si ma arunc in podea, printre gaurile parchetului. si acolo stiu ca nici macar nu mi-a trebuit ce am cautat. ma plictisesc de scris repede pentru ca oricum cei care isi asuma cuvintele nu cauta decat laxative pentru suflet. ma plictisesc sa fiu, dar acestui lucru nu-i pot pune capat, pentru ca fara mine, lumea s-ar termina intr-o clipa.

Si ma plictisesc enorm de mult sa mananc, poate de asta am cateodata ameteli, pentru ca uit ca trebuie sa ma plictisesc mancand. ma plictisesc pana si de muzeele care cica ar trebui sa-mi arate lucruri noi, de toate distractiile care ar trebui sa fie culte si de iarba pe care o fumez la ocazie, de la unu' de la altu' prin orase srabatute in graba sau in tihna.

No comments:

Post a Comment