Insomnii

Cateodata noaptea ma gandesc la tine. si noaptea nu mai trece, mi se pare totul rece. Mi se pare ca timpul nu e deecat un semicerc in care ma invart si care totusi nu imi da voie sa ies deoarece niciodata nu nimeresc zona libera. Mi se pare ca totul e un haos si nici nu stiu cum am ajuns aici, cum viata mea nu e nimic din ceea ce voiam sau speram insa in acelasi timp e cu milioane de bitzi mai placuta si mai palpitanta. Cateodata noaptea….iar asta se intampla mai mereu, ma trezesc la 3:13.

Este exact ora la care eram obisnuita sa ajung acasa de prin cluburi, satula de maimutareala celor din jurul meu, cu buzunoarele goale si si inima ciobita. 3:13 ma tine treaza si exact cand se da desteptarea la 5:15 maxim 5:35, eu reusesc sa adorm iar. De data asta insa insomnia e generata de un ingeras cu numele Eva, de fetita mea care incepe sa se trezeasca vorbind si primul cuvant pe care il spune este “batata” adica “bataie”. avem un motan, nici macar el nu se mai trezeste primul. El este de fapt sensul “batatei”, adica Yuri primeste bataie, in joaca ei nebuna. in urma cu cinci ani aveam insomnii generate de sensurile vietii. acum cred ca chiar daca nu e asa, insomniile mele sunt generale de imposibilitatea de a oferi tot, teama de a nu avea sansa la un viitor mai bun, frica de a gresi in fata ei. in fata Evei.

Sunt capabila de atat si de mai mult pentru a instala definitiv si irevocabil zambetul pe fata ei dulce, sunt in stare sa nu dorm decat pana la 3 dimineata pentru a nutri mai multe planuri, vise si pentru a naste dorinte implinite pentru ochisorii veseli care se deschid mirati de fiecare data la 5. sunt in stare sa imi reduc somnul dar din pacate ma anulez, incet incet….