Probabil că în mai toată presa se vor face astfel de dosare sau de suplimente (pdf , pp. 26-45), dar sunt lucruri care nu contează decât pentru public. Importantă e voga anglo-saxonă, şi în special americană, pe care o va avea dosarul. Dacă se va deschide o breşă academică (pentru prima dată critica nu e internă, datorată vreunei ‘invidii’ concurente, ci exterioară, analitică, conceptuală) şi se vor infera oficial studii în consecinţă, psihanaliza se poate compromite epistemologic (stătea sub o interdicţie morală) şi poate fi izolată la o practică paliativă privată, ceea ce echivalează cu o lichidare de prestigiu şi deopotrivă de mister. E adevăratul pericol reprezentat de cartea lui Onfray, care a ‘oficializat’ critica deschizând calea regală a analiticii conceptuale. (Psihanaliza e azi un munte încremenit în alb înainte de avalanşă, cea mai infimă mişcare la vârf poate declanşa totul; Roudinesco a simţit-o imediat, trimiţând la toate ziarele şi universităţile mari proteste şi vindicaţii politico-morale, într-o agitaţie patetică în faţa ameninţării. Dimpotrivă, avalanşa trebuie lăsată, spre a vedea ce rămâne din munte.) Preluarea criticii fundamentelor, pentru prima oară, în regim analitic echivalează fie cu o salvare şi o onorabilizare finală, fie, treptat, cu o piatră de mormânt.
No comments:
Post a Comment