Inchiriere cu peripetii

Din dorinta de a evada din Bucuresti si neavand o masina a noastra, eu si prietenul meu, am decis sa apelam la serviciile unui site inchirieri masini. Am pornit pe ideea de a inchiria o masina automata, dat fiind faptul ca masina pe care prietenul meu o avea in Australia, era pe cutie automata. Ne-am inarmat cu un laptop si un telefon si ne-am pus pe cautari. Dupa multe cautari de genul “inchirieri masini”, “site inchirieri masini”, “masina de inchiriat” ne-am oprit asupra unui site care parea a fi destul de serios. 

Dupa ce am studiat oferta ne-am pus pe dat telefoane. Nu stiam ca aventura noastra era abia la inceput. Dupa o serie de telefoane si cateva schimburi de adrese de e-mail am constat cat este de dificil sa gasesti o masina disponibila si sa mai fie si automata. Toate masinile pe care puneam ochii erau nedisponibile desi bugetul nostru nu era unul tocmai mic. Voiam doar sa mergem relaxati spre munte. Fiind prima noastra iesire, am decis sa nu ne complicam cu trenuri sau autocare pentru a avea sansa de a ne opri oriunde ne dorim si de a explora cat mai mult. Am explorat ce-i drept si site-urile de inchirieri auto. Deja ne saturasem sa auzim acelasi raspuns negativ. Ajunsesem sa credem ca toata lumea pleaca fix odata cu noi si de aceea si criza de masini de inchiriat. Am pus in cele din urma ochii pe o Lancia YPSILON. Ne era cam frica sa telefonam pentru a nu auzi acelasi raspuns. Spre surprinderea noastra insa, am reusit sa o inchiriem. Desi este o masina micuta, avand doar doua usi, poate gazdui comod doua persoane, atuul fiind fara indoiala scaunele din fata. Designul masinii m-a fascinat din primul moment in care am vazut-o. Va spun sincer, ca si acum sunt nostaligica cand zaresc una pe strada. Este o masina ce mi-a ramas la suflet.

Norocul porumbelului

Inainte sa plec in concediu, m-am decis sa fac curat in toata casa stiind ca cel mai probabil cand ma voi  intoarce nu voi avea chef. Asa ca spal gresia, sterg praful, sterg geamurile si pervazul de afara. Totul luna. Plec linistita.

La intoarcere insa, dupa 10 zile in care nu a fost nici o activitate in casa, porumbeii mei dragi si-au facut de cap. Stiu cu certitudine ca au tinut o petrecere in fata geamului meu, pe pervazul deabia curatat si stralucitor. Cum mi-am dat seama? Era un castel cu 10 etaje, gramada si cu 3 turnulete. Pe langa prea frumosul castel, tot geamul fusese improscat cu noroc.

Asa ca imi iau manusile de curatat si ma pun de abia venita din concediu, avand inca acea relaxare specifica sa demolez castelul triumfator din fata geamului.

Daca ii prind vai de penele lor. Sper sa fie mai cumpatati la urmatorul concediu.